Fragment -Intre eden si infern

08.08.2018 13:21
Draga mea, să ştii că în general, oamenii se agaţă de alţi oameni. Trebuie să ştii asta pentru a putea pricepe ceea ce vei auzi. Oamenii sunt dependenţi de relaţii şi chiar de anumiţi oameni, în sine. Copilul dependent de mamă, adolescentul dependent de prieteni, tânărul dependent de perechea sa, mama dependentă de copil. Eu, pe vremea când l-am cunoscut pe Bogdan, nu intram în această categorie de oameni. Am fost cândva, dar am trecut într-o altă etapă, am reuşit să tai orice legătură dependentă. Eram în momentul acela independentă emoţional. Mă puteam lipsi de oricine. Singura mea dependenṭă era iubirea faṭă de mine însămi. Doar un gram de narcisism. Un gram, atât!
Terminasem liceul pedagogic şi m-am mutat la oraş căci eram studentă la Litere şi, ca orice student la Litere, visam să devin un scriitor cunoscut peste noapte, dar nu făceam nimic pentru a-mi îndeplini visul. Era şi greu pe atunci. Eu eram într-o etapă importantă a vieţii mele. Trecusem deja prin multe lucruri, simţisem multe şi văzusem multe, începând cu copilăria. De mică, eu am fost nevoită să mă călesc pentru că părinţii mei, străbunicii tăi, au pierdut un copil iar în suferinţa aceea a lor, m-au uitat. Eu mă simţeam  doar o papuşă uitată undeva într-un colţ. Acest lucru m-a afectat foarte tare pentru că, probabil, copilăria este cea mai marcantă perioadă. Din copilărie se trag cele mai multe traume, temeri și chiar  dependențe. Pe cât este de frumoasă, pe atât este de hotărâtoare pentru micuţul ce va deveni un om cu simţ al responsabilităţii sau, un delincvent. În copilărie, necunoscutul este extrem de incitant iar faptul că binele nu este încă bine definit faţă de rău, copilul depinde în totalitate de familie iar mama este totul, prin mamă se realizează cunoşterea.
Puţină lume ştie că am încercat să mă înec. Credeam că în acest fel părinţii mă vor iubi mai mult. Credeam că acest gest va face ca eu să fiu la fel de iubită ca sora mea, însă un străin m-a văzut şi m-a salvat. Atunci, imaginaţia mea de copil, transformase acel chip de om într-unul de înger. Pot simţi şi acum, după atâţia ani acea sete de aer. Insuportabil. În fine, ştiu că te interesează povestea mea de dragoste cu bunicul tău, şi nu alte povestioare de când eram un copil. Ideea este că vreau să înţelegi de ce eram independentă emoţional în acea etapă a vieţii mele.

Contact