Blog

29.12.2015 11:39


Tata, un cuvȃnt şi scump şi dulce,
Al unui om ce-mi poartǎ cruce.
Ce de micǎ m-a iubit
Şi mereu m-a ocrotit.

M-a învǎțat sǎ am credințǎ,
Şi sǎ lucrez cu sȃrguințǎ,
Pe Dumnezeu eu sǎ-L iubesc,
Şi mereu sǎ Îl slǎvesc!

Sǎ fiu bunǎ, el mi-a spus,
O viațǎ bunǎ mi-a promis.
Mi-a promis dar mi-a şi dat,
O casǎ mare ca un palat.

A muncit de cȃnd mǎ ştiu,
Şi de mult eu tot mǎ țiu,
Sǎ îi spun cǎ îl iubesc,
Şi pentru tot sǎ-i mulțumesc!

M-a îndrumat pe cǎi curate,
Sǎ n-am mȃinile pǎtate!
Sǎ am sufletul curat,
Sfaturi bune el mi-a dat.

Nu mai e ca odinioarǎ,
Cȃnd veneai tu din afarǎ
Şi eram un copilaş,
La mama-n brațe ca un îngeraş...

Asupra noastrǎ mama vegheazǎ,
Şi asta pentru noi contezǎ.
Uniți vom fi cȃt vom trǎi,
Mereu vǎ voi mulțumi!

Tu iartǎ-mǎ, tǎticul meu!
Cǎci ştiu cȃt ți-a fost de greu,
Printre strǎini mereu plecat,
Pentru noi tu ai luptat.

Din toatǎ inima îți zic,
Te iubesc, al meu tǎtic!
Sper cǎ nu te-am de dezamǎgit,
Cǎ nu vreau sǎ fi mȃhnit!

Atȃt eu cȃt şi sora mea,
Şi sunt sigurǎ, şi mama mea,
Ce a fost ca o bunǎ zȃnǎ,
Îți dorim o viațǎ bunǎ!

Viațǎ lungǎ, fericitǎ!
Şi de griji multe, lipsitǎ.
Sǎ te joci cu ai tǎi nepoți,
Şi sǎ stǎm la masǎ toți.

Chiar de te mai supǎrǎm,
De tine nu ne lǎsǎm,
Cǎci nici tu nu ne-ai lǎsat
Şi mereu ne-ai protejat.

Te iubesc, tu nu uita!
Eşti familia mea,
Tu şi surioara mea,
Sunteți ca şi viața mea!

 
 
Comentarii
Suflet dat la schimb-Menai Olga
Scrie un comentariu...
 
 
 
 

Dragǎ omule,
Te-ai transformat într-o maşinǎ pe douǎ,
Te-ai deghizat în ceva strǎin nouǎ,
Ți-ai ascuns şi inima şi visul,
Ți se aude din cȃnd în cȃnd doar rȃsul...

Ai uitat omule, cum erai copil odatǎ!
Cum visai sǎ creşti ca al tǎu tatǎ,
Cum visai sǎ ştii multe ca a ta mamǎ,
Şi-ți priveai visele ca pe o ramǎ.

Erai sincer şi vroiai sǎ zbori,
Adolescent fiind, insomnie pȃnǎ-n zori,
Sǎ schimbi lumea, tu chiar vroiai!
„Cȃnd voi fi mare”, aşa-ți spuneai.

Acum eşti mare şi poate ai,
Ce-n copilǎrie îți doreai,
Şi de ai sau poate n-ai,
Nu mai eşti tu ce erai...

Nu eşti blȃnd ca altǎdatǎ,
Dar nu mai da vina pe soartǎ
Ți-ai uitat pǎrinții, frații
Şi mai ai doar palpitații.

Te gȃndeşti cǎ timpul trece,
Şi devi tu tot mai rece.
Trece viața insipidǎ,
Ca nisipul prin clepsidrǎ.

Tu vrei bani şi nu emoții,
Tu vrei faimǎ, ai aspirații.
Dar nu uita, eşti trecǎtor,
Prin nisipul mişcǎtor.

Bǎtrȃnețea bate-n poartǎ,
Cȃnd ți în mȃnǎ tu o tartǎ,
Mituitǎ nu poate fii!
Apropie-ți p-ai tǎi copii!

Iubeşte cȃt eşti tu tȃnǎr,
Cǎci ce furtunǎ se adunǎ!
Viața trece pe lȃngǎ tine,
Nu lǎsa pe azi pe mȃine!

Fii curat ca un copilaş,
Fii cu toți mai dragǎlaş!
Fii mai blȃnd şi înțelege,
Ce tu semeni, vei şi culege!

 

29.12.2015 11:33

Dorul

Nimic nu te usucă mai tare decȃt dorul!

Te iau ușor, ușor și te cuprinde,

ȋţi intră-n piele, carne, oase

Și te macină ca un cancer.

Nici lacrimile și nici ploaia,

nici noaptea și nici luna,

nici oful și nici amintirea

nu te alină, nu te ajută.

Nimic nu te doare mai tare decȃt dorul!

E atȃt de fizică durerea,

ȋncȃt te doare tot corpul

după ce sufletul ţi-e chinuit.

Ai pe buzele uscate

doar sursa dorului tău.

Visul e dulce și parcă amar

cȃnd realitatea ȋţi bate-n geam.

16.12.2015 13:00

Mireasă albă mireasă neagră…
Îmbrăcată în alb și cu sufletul negru,
Cu zâmbetul pe față și lacrimi în suflet,
Cuvintele-i dulci curg pe buze,
Rănile sângerânde ascunse sub piele.
Trupul svelt, sirenă, felină, albină
Sufletul bonav, cimitir, cavou, cadavru.
Soare, flori, urări,
Lună, bube, urlete.
Mireasă albă , mireasă neagră....
Drumul spre biserică, paradis.
Drumul spre închisoare, infern,
Jurământ de credință, iubire, devotament.
Jurământ de minciună, falsitate, trădare.
Preot, oameni, aplauze,
Călău, bestii, mugete.
Împlinire, perle, zori,
Pustietate, bolovani, apus.
Mireasă albă, mireasă neagră..

( Din volumul "Suflet dat la schimb" )

16.12.2015 12:59

Ştiu cǎ este vorba despre nemurirea sufletului,
despre inacapabilitatea noastrǎ de-a lua curbele corect,
despre falsa neputințǎ cȃnd e vorba d-ale amorului,
despre ocolişuri cȃnd am putea s-o luǎm direct.

Ştiu cǎ este vorba despre faptul cǎ nu mai poți,
despre marea-n care tu nu eşti înotǎtoare,
despre faptul cǎ visele tale n-au stele cǎzǎtoare,
despre faptul cǎ viața n-are roți.

Ştiu cǎ este vorba despre faptul ca ai iubit cȃndva,
despre faptul cǎ tu ai jucat totul pe o carte,
despre faptul cǎ îți tremura vocea cȃnd îl chemai,
despre faptul cǎ în final, erau doar iluzii deşarte.

Ştiu cǎ este vorba despre durerea din sufletul tǎu,
despre cicatricile sau rǎnile tale deschise,
despre alegerile tale greşite şi obstacolele drumului tǎu,
despre lacrimile tale şterse sau poate neşterse.

Ştiu cǎ este vorba mereu de un sfȃrşit,
despre capǎtul credinței, speranței şi a vieții,
despre un destin nefast, doar de tine trǎit,
despre acceptarea nopții, despre acceptarea vieții.

 

16.12.2015 12:53

I-am dat acest titlu pentru cǎ  au fost momentee în care mǎ simțeam pustie şi fǎrǎ consistențǎ precum un ursuleț de plus ce nu are înauntrul sǎu valoare. Acele momente în care mǎ simțeam în acest fel coincideau cu acelea în care oamenii din jurul meu alegeau alți oameni, lǎsȃndu-mǎ pe mine uitatǎ undeva într-un colț. Posibil ca acea stare sǎ fii fost o consecințǎ a pierderii mele, a singurǎtǎții şi a sentimentului de abandonare sau posibil ca eu sǎ fi alungat oamenii din jurul meu datoritǎ propriei subevaluǎri. Atunci cȃnd eşti aruncat în favoarea altcuiva, simți cǎ eşti un obiect inutil, un obiect ce este înlocuit cu un alt obiect, simți cǎ eşti un suflet dat la schimb.

Sondaj

Va place continutul site-ului?

DA (4)
NU (0)

Total voturi: 4

Contact