Tatalui meu
Tata, un cuvȃnt şi scump şi dulce,
Al unui om ce-mi poartǎ cruce.
Ce de micǎ m-a iubit
Şi mereu m-a ocrotit.
M-a învǎțat sǎ am credințǎ,
Şi sǎ lucrez cu sȃrguințǎ,
Pe Dumnezeu eu sǎ-L iubesc,
Şi mereu sǎ Îl slǎvesc!
Sǎ fiu bunǎ, el mi-a spus,
O viațǎ bunǎ mi-a promis.
Mi-a promis dar mi-a şi dat,
O casǎ mare ca un palat.
A muncit de cȃnd mǎ ştiu,
Şi de mult eu tot mǎ țiu,
Sǎ îi spun cǎ îl iubesc,
Şi pentru tot sǎ-i mulțumesc!
M-a îndrumat pe cǎi curate,
Sǎ n-am mȃinile pǎtate!
Sǎ am sufletul curat,
Sfaturi bune el mi-a dat.
Nu mai e ca odinioarǎ,
Cȃnd veneai tu din afarǎ
Şi eram un copilaş,
La mama-n brațe ca un îngeraş...
Asupra noastrǎ mama vegheazǎ,
Şi asta pentru noi contezǎ.
Uniți vom fi cȃt vom trǎi,
Mereu vǎ voi mulțumi!
Tu iartǎ-mǎ, tǎticul meu!
Cǎci ştiu cȃt ți-a fost de greu,
Printre strǎini mereu plecat,
Pentru noi tu ai luptat.
Din toatǎ inima îți zic,
Te iubesc, al meu tǎtic!
Sper cǎ nu te-am de dezamǎgit,
Cǎ nu vreau sǎ fi mȃhnit!
Atȃt eu cȃt şi sora mea,
Şi sunt sigurǎ, şi mama mea,
Ce a fost ca o bunǎ zȃnǎ,
Îți dorim o viațǎ bunǎ!
Viațǎ lungǎ, fericitǎ!
Şi de griji multe, lipsitǎ.
Sǎ te joci cu ai tǎi nepoți,
Şi sǎ stǎm la masǎ toți.
Chiar de te mai supǎrǎm,
De tine nu ne lǎsǎm,
Cǎci nici tu nu ne-ai lǎsat
Şi mereu ne-ai protejat.
Te iubesc, tu nu uita!
Eşti familia mea,
Tu şi surioara mea,
Sunteți ca şi viața mea!
Dragǎ omule,
Te-ai transformat într-o maşinǎ pe douǎ,
Te-ai deghizat în ceva strǎin nouǎ,
Ți-ai ascuns şi inima şi visul,
Ți se aude din cȃnd în cȃnd doar rȃsul...
Ai uitat omule, cum erai copil odatǎ!
Cum visai sǎ creşti ca al tǎu tatǎ,
Cum visai sǎ ştii multe ca a ta mamǎ,
Şi-ți priveai visele ca pe o ramǎ.
Erai sincer şi vroiai sǎ zbori,
Adolescent fiind, insomnie pȃnǎ-n zori,
Sǎ schimbi lumea, tu chiar vroiai!
„Cȃnd voi fi mare”, aşa-ți spuneai.
Acum eşti mare şi poate ai,
Ce-n copilǎrie îți doreai,
Şi de ai sau poate n-ai,
Nu mai eşti tu ce erai...
Nu eşti blȃnd ca altǎdatǎ,
Dar nu mai da vina pe soartǎ
Ți-ai uitat pǎrinții, frații
Şi mai ai doar palpitații.
Te gȃndeşti cǎ timpul trece,
Şi devi tu tot mai rece.
Trece viața insipidǎ,
Ca nisipul prin clepsidrǎ.
Tu vrei bani şi nu emoții,
Tu vrei faimǎ, ai aspirații.
Dar nu uita, eşti trecǎtor,
Prin nisipul mişcǎtor.
Bǎtrȃnețea bate-n poartǎ,
Cȃnd ți în mȃnǎ tu o tartǎ,
Mituitǎ nu poate fii!
Apropie-ți p-ai tǎi copii!
Iubeşte cȃt eşti tu tȃnǎr,
Cǎci ce furtunǎ se adunǎ!
Viața trece pe lȃngǎ tine,
Nu lǎsa pe azi pe mȃine!
Fii curat ca un copilaş,
Fii cu toți mai dragǎlaş!
Fii mai blȃnd şi înțelege,
Ce tu semeni, vei şi culege!
