Bine ați venit pe site-ul meu!

De micǎ mi-a plǎcut literatura, iar datoritǎ faptului cǎ eram un copil introvertit, lumea de hȃrtie era lumea pe care o preferam lumii reale.  Nu de puține ori alegeam o carte, în defavoarea unor jocuri alǎturi de alți copii. Iubirea fațǎ de literaturǎ şi temperamentul  meu m-au fǎcut sǎ încep sǎ scriu. Am început cu simple poveşti, apoi am continuat cu poezie. Prin poezie mǎ eliberam de sentimentele ce le adunam în mine, de trǎirile ce le avem şi de emoțiile ce mǎ încercau, dar despre care nu puteam sǎ vorbesc cu oamenii şi deci,  preferam sǎ discut pe tema lor cu literele, condeiul şi coala albǎ.

 Am continuat sǎ scriu din plǎcere, din dorința de a mǎ elibera de toate trairile şi nu mǎ gȃndeam niciodatǎ cǎ voi publica ceva. Nu m-am gȃndit la posibititatea de a publica atȃt datoritǎ faptului cǎ eram timidǎ şi a neîncrederii în mine, dar şi a faptului cǎ nu aveam nici un cunoscut care sǎ fie deja publicat sau care sǎ scrie. Consideram scrisul ca pe un prieten, iar poemele mele ca nişte pagini de jurnal.

După un timp am îndraznit sǎ particip la cȃteva consursuri literare unde am luat mențiuni, în urma cǎrora am fost introdusǎ în antologii precum antologia “Labirinturi” în urma concursului Cezar Ivǎnescu.  Dupa ce am pierdut-o pe mama,  am simțit cǎ trebuie sǎ fac ceva ce ar face-o mȃndrǎ de mine aşa cǎ am trimis poeziile mele la cȃteva edituri şi aşa mi-am ținut în mȃnǎ volumul de poezii “Suflet dat la schimb” în care am introdus cateva poezii dedicate mamei mele. 

După această perioadă, nu am mai scris, însă într-un anumit moment al vieții mele, am început iar și de astă dată, proză. Rezultatul a fost romanul Între eden și infern, un roman pe care eu nu l-am scris cu condeiul ci cu sufletul. 

După acest roman, am mai publicat un volum de poezii, intitulat Buchet de episoade, iar în prezent lucrez la alte lucrări care sper sa se așeze frumos pe hârtie.

Pe pagină veți găsi informații despre cărțile mele, dar și despre alte cărți și veți da nas în nas cu gândurile mele.

 

Blog

Scrisul vindecă

Personal, consider scrisul o terapie. În cele mai grele momente, scriu. Scriu pentru că așa mă eliberez, scriu pentru că așa mă vindec. În cele mai frumoase momente scriu. Scriu pentru că sunt fericită, scriu pentru că asta simt că trebuie să fac. Pe coală îmi vărs durerea, dar tot cu ea...

Fragment -Intre eden si infern

Draga mea, să ştii că în general, oamenii se agaţă de alţi oameni. Trebuie să ştii asta pentru a putea pricepe ceea ce vei auzi. Oamenii sunt dependenţi de relaţii şi chiar de anumiţi oameni, în sine. Copilul dependent de mamă, adolescentul dependent de prieteni, tânărul dependent de perechea sa,...

Fragment -Intre eden si infern

-Buni, ştii că sunt majoră de câteva săptămâni? -Ştie buni, puişor, ştie. -Şi acum îmi poţi spune cum l-ai cunoscut pe bunicul, îmi poţi povesti toată viaţa ta aşa cum mi-ai promis. -Poate buni, puişor, poate. -În sfârşit o să aud şi eu detaliile alea picante despre care am înţeles...

Tatalui meu

Tata, un cuvȃnt şi scump şi dulce, Al unui om ce-mi poartǎ cruce. Ce de micǎ m-a iubit Şi mereu m-a ocrotit. M-a învǎțat sǎ am credințǎ, Şi sǎ lucrez cu sȃrguințǎ, Pe Dumnezeu eu sǎ-L iubesc, Şi mereu sǎ Îl...

Dorul

Dorul Nimic nu te usucă mai tare decȃt dorul! Te iau ușor, ușor și te cuprinde, ȋţi intră-n piele, carne, oase Și te macină ca un cancer. Nici lacrimile și nici ploaia, nici noaptea și nici luna, nici oful și nici amintirea nu te alină, nu te ajută. Nimic nu te doare mai tare decȃt dorul! E atȃt de...

Mireasă albă mireasă neagră…

Mireasă albă mireasă neagră… Îmbrăcată în alb și cu sufletul negru, Cu zâmbetul pe față și lacrimi în suflet, Cuvintele-i dulci curg pe buze, Rănile sângerânde ascunse sub piele. Trupul svelt, sirenă, felină, albină Sufletul bonav, cimitir, cavou, cadavru. Soare, flori, urări, Lună, bube,...

STIU

Ştiu cǎ este vorba despre nemurirea sufletului, despre inacapabilitatea noastrǎ de-a lua curbele corect, despre falsa neputințǎ cȃnd e vorba d-ale amorului, despre ocolişuri cȃnd am putea s-o luǎm direct. Ştiu cǎ este vorba despre faptul cǎ nu mai poți, despre marea-n care tu nu eşti...

De ce am dat titlul " suflet dat la schimb" primului meu volum de poezii.

I-am dat acest titlu pentru cǎ  au fost momentee în care mǎ simțeam pustie şi fǎrǎ consistențǎ precum un ursuleț de plus ce nu are înauntrul sǎu valoare. Acele momente în care mǎ simțeam în acest fel coincideau cu acelea în care oamenii din jurul meu alegeau alți oameni, lǎsȃndu-mǎ pe mine...